Deteriorarea cartilajelor

Deteriorarea sau uzura cartilajelor este o schimbare a articulațiilor despre care nu se știe exact de unde provine. În dezvoltarea bolii, un rol important au factorii genetici, stilul de viață, ocupația, alimentația, ca și îmbătrânirea. În articulații se îngroasă capsula articulară, se dezvoltă o inflamație, pe cartilajul hialuronic apar crăpături, adâncituri. În oase apar chisturi sau protuberanțe osoase (osteofite). Ligamentele devin fibroase, slăbite. Se simt dureri articulare, amorțeala mușchilor, mobilutatea corpului scade. Articulația cu timpuil amorțește, apar deformități. Forța și masa musculară se micșorează. În cadrul diagnosticării, pacientului se face un control de medic fiziatru, de asemenea imaging diagnostic (rentgen, ultrasonografia, CT, MRI). Extrem de important este ca pacientul să fie ingrijit. Scopul este să se mențină boala în starea curentă pentru a se prevenii dezvoltarea bolii în continuare. Se poate trata cu medicamente și⁄sau cu injecții, fizioterapie, operații corective pe sistemul osos în vederea menținerii articulației. În cazuri grave se propune implantarea protezei articulatorii.

Osteoporoza

Conform definiției Organizației Mondiale a Sănătății (World Health Organisation) osteoporoza este o boală cu caracter generalizator, urmată de schimbări microarhitecturale a sistemului osos, ceea ce rezultă schimbări la nivelul microarhitectural al țesutului osos și pierdere de masă osoasă. Oasele devin fragile, înălțimea pacientului se micșorează, coloana vertebrală se arcuiește, iar de-a lungul corpului apare durere. Despre bolnavii care suferă de osteoporoză de multe ori auzim că-i doare tot corpul. Durerile care apar trebuie luate în serios, ceea ce inseamnă că trebuie atribuită mare atenție prevenirii fracturilor care pot apărea în regiunile corporale atacate de osteoporoză (fractura coloanei vertebrale, fracturi de femur sau a articulației mâinii). În cadrul unui control diagnostic intră măsurarea densității masei osoase în regiunea coloanei lumbare și a femurului (DEXA), adică analizele de laborator. Terapia: introducerea în organism a dozei adecvate de calciu și a vitaminei D, acumularea luminii solare prin expunere regulată, nutriție sănătoasă, în caz de necesitate, aplicarea unei terapii medicamentoase.

Fracturi

Tratarea fracturilor reprezintă o provocare enormă pentru chirurgi, traumatologi. În majoritatea cazurilor prin montarea ghipsului sau prin intervenții chirugicale pe osul fracturat problema fracturi este tratată în totalitate. Se întâmplă ca tratamentul se fie prelungit, să apară pseudoartroze, dacă fractura osului este poziționată infavorabil, oasele cresc din nou cu deformități, eventual se poate disloca proteza. Din acest motiv este foarte important ca pacientul să aibe o îngrijire profesională de la început, ca și o terapie în contunuu. În caz că apar complicații și se impune necesitatea de o intervenție chirurgicală, în caz că se va pierde osul, acesta va trebui să se înlocuiască cu altul sau să se monteze o altă proteză. În orice caz, terapia individuală este indispensabilă.

Terapia cu injecții

Terapia cu injecții se administrează în vederea tratării schimbărilor articulatorii sau a țesutului moale. Tratarea cartilajului deteriorat conform informațiilor curente de care dispunem nu este posibilă. În timpul regenărării cartilajului deteriorat se formează un cartilaj fibros. Protejarea cartilajului hialuronic nedeteriorat, prevenirea deteriorărilor ulterioare, regenerarea și îmbănătățirea mobilității articulatorii, ca și atenuarea durerilor se asigură prin administrarea injecțiilor cu acid hialuronic. După administrarea terapiei cu injecții, efectul ei se va simți într-o jumatate de an până la un an. În caz că se aplică injecții în țesutul moale, adică în zona burzelor, scopul lor va fi întreruperea proceselor inflamatorii. În cel mai bun caz, efectul tratamentului se obține prin aplicarea unei injecții. Insă, se întâmplă că tratamentul trebuie să se repete uneori și de 2-3 ori.

Complicații cu proteza

După montarea protezei trebuie să avem în vedere „termenul de expirare“ al acesteia. În condiții optime, acesta este între 10-20 ani, ceea ce depinde de partea corpului unde este montată. Dacă se deteriorează proteza, trebuie detestată cauza, ceea ce deobicei sunt complicații biologice sau mecanice. În unele cazuri, se poate opta pentru un tratament conzervativ, însă în majoritatea cazurilor operația va fi reluată. Atunci când problema este cauzată de injecție sau „a sărit proteza din loc” va fi nevoie să se intervină urgent cu o operație chirugicală.

Ortopedia și traumatologia

Ortopedia și traumotaologia sunt științe dedicate bolilor și plăgilor sistemului locomotor (oaselor, articulațiilor, muschiilor, tetivelor, ligamentelor).